Clipe ce dor

Saptamana trecuta in timp ce “motaiam” in pat, m-a sunat A, prietena mea sa imi zica ca este in Iasi si ca va trece pe la mine cu L. M-am trezit rapid, am facut patul si am asteptat cu nerabdare sa vina, sa mai vorbim ca pe vremuri, sa radem, sa fim din nou numai noi. Am fost si la nunta ei anul trecut, dar nu am avut timp sa discut cu ea fiind in febra pregatirilor, stres si multa agitatie. Acum si-a luat liber ca sa treaca pe la facultate si sa isi ia diploma. Au ajuns la mine, ne-am strans in brate si nu am ezitat sa o cert pentru ca nu m-a sunat aproape deloc in acest timp. In fine, am inteles: e casatorita, are acum casa ei, alte probleme, alte responsabiliati. L a iesit sa se intalneasca cu prietenii lui care stateau prin zona si ne-a lasat singure sa mai depanam amintiri, sa povestim. In momentul acela am constatat ca nu prea aveam ce sa vorbesc cu ea, nu mai era A pe care o stiam, nu mai aveam ce si despre ce sa discutam. Eram ca doua straine si cautam cu disperare un subiect de conversatie dar nu gaseam, orice as fi zis nu era bun, pentru ca ma gandeam sa nu fiu indiscreta, sa nu se supere..nu mai stiam ce o supara si ce nu, nu imi doream decat sa zica ea ceva si sa lungim acea conversatie pana la plecare. Eram cat pe ce sa fac o gafa, sa redeschid niste rani pe care ea a vrut atat de mult sa le dea uitarii, sa dezgrop clipe pe care ea timp de 2 ani de zile le-a ingropat adanc, atat de adanc incat pareau de neatins, parca nu s-a intamplat nimic. M-am bucurat ca a trecut peste asta, m-am bucurat ca ii este bine, ca se intelege cu L si ca si-a gasit linistea. Dar si fata de mine s-a schimbat, zic pentru ca nu mai este acea persoana calda, nu mai este atat de apropiata, nu ma mai suna, nu mai vorbim deloc. M-a surprins felul in care gandea si imi zicea anumite lucruri…nu a mai ramas nimic din trecut. Imi pare rau sa o zic dar cred ca am ramas doar simple cunostinte si atat…era grabita, a stat o clipa la fereastra sa-l urmareasca pe L, s-a imbracat, ne-am pupat si a iesit pe usa. Am ramas cu un gust amar, cu senzatia ca am pierdut o persoana draga sau un timp pretios, ca am lasat in urma ceva frumos sau poate ca nu m-am maturizat inca si tanjesc dupa clipele in care ieseam in oras cu fetele, ne distram si mergeam la petreceri prin camine…

This entry was posted on Saturday, January 31st, 2009 at 2:14 pm and is filed under Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

3 Comments

  1. nikol says:

    ciudat….si eu am avut o colega de facultate…tot A. In primul an s-a retras,am cautat-o eu dupa ink un an……timp in care am vb la tel. de vreo 2-3 ori……knd noi ne vedeam zilnik………
    Era aceeasi……..insa doar parea.Mi-am dat seama de asta knd am realizat k a fost ultima noastra intalnire…..nu m-a mai sunat niciodata,nu se uita la mine pe strada…….nu ma mai cunoaste… :neutral:
    Pacat…..a fost frumos…..

    ... on July February 5th, 2009
  2. Simona says:

    Nu vreau sa gresesc sau sa vorbesc fara sa am vreo explicatie logica de la ea, poate intradevar are un motiv destul de convingator si bun incat sa ma faca sa cred ca prietenia noastra nu mai exista dar meritam sa aflu, sa stiu si eu macar de ce! Nu zic, cand ne vedem sau cand o sun e bucurie mare, vorbim dar recunosc ca mai mult eu, nu zice mai nimic. Poate vrea sa se indeparteze, sa stearga si sa raceasca orice relatie cu persoanele din trecut. Poate considera ca este mai bine sa dea cu piciorul unor legaturi de prietenie pe care cu greu le poti face in zilele noastre, e greu sa castigi increderea cuiva, sunt clipe care nu se vor mai intoarce….dar asta este, dor tare aceste clipe!

    ... on July February 6th, 2009
  3. Simona says:

    Important e ca ai ramas tu cu acele amintiri placute, sa nu iti para rau pentru ce ai facut

    ... on July February 6th, 2009

Post a Comment