Simona

Despre tine R.

De mult am vrut sa scriu despre acest subiect si sa vad daca exista vreo explicatie pentru comportamentul asta. Am avut un prieten foarte bun, ne-am cunoscut la facultate si de atunci am devenit cei mai buni prieteni, ieseam in oras, mergeam la el si venea la mine, am cunoscut-o pe mama lui, ii stiam situatia din familie si imi facea placere sa ii dau sfaturi si sa il ajut cum pot, el ii cunostea pe ai mei, mergeam la petreceri, am facut si revelionul impreuna, ma intelegeam bine si cu prietenii lui, ne-am angajat amandoi la selgros si am lucrat impreuna, mereu imi ziceam ca am noroc sa cunosc un astfel de om pentru ca rar intalnesti. Nu conta ziua si ora, daca unul din noi avea o problema sau era suparat, vorbeam la telefon, ne ascultam unul pe altul si totul trecea. Ma simteam bine sa stiu ca este cineva acolo care se gandeste si care tine cu adevarat la mine. Niciodata nu m-am gandit ca el ar putea sa ma minta cu ceva, aveam incredere mare in el si el in mine. Daca aveam probleme cu calculatorul sarea sa ma ajute. Si intradevar, este un baiat bun, dar prea influentabil de catre cei din jur si prea copilaros. Se pare insa ca acel om la care tineam atat de mult si care imi era ca si un frate s-a schimbat radical. Totul a inceput de la ziua mea cred, as vrea sa cred. A venit la mine cu un buchet de trandafiri si cu un inel care semana perfect cu unul de logodna, cu piatra mare. Mi s-a parut ciudat, stiam ca ma place dar vorbisem inainte ca nu poate fi nimic si credeam ca totul s-a lamurit, dar se pare ca nu a fost asa. Mai intai mi-a oferit florile iar cand a dat sa plece mi-a dat inelul si a fugit pe scari sa nu mai am timp sa il intreb ceva. A doua zi totul a decurs normal, ca si cum nimic nu s-a intamplat. Eu am inceput sa am grija cum vorbesc sa nu se interpreteze nimic, fiecare pas si fiecare vorba trebuia masurata sa nu cumva sa ii dau motiv si sperante, sa creada ca de fapt ceva ar putea fi. Plecasem anul trecut in Scotia printr-un program HOPS sa muncesc si mi-a fost foarte greu pentru ca nu am avut norocul sa dau peste oameni cumsecade acolo, ma suna el din Romania si isi consuma creditul doar ca sa vorbeasca cu mine, daca ajungeam noaptea in Iasi cand eram plecata in alta parte venea repede la gara fara sa ma anunte si imi facea surpriza. A vrut sa plecam impreuna si sa muncim amandoi in Scotia dar el a renuntat in ultimul moment. Sa zicem ca l-am inteles, l-am cunoscut pe Razvan iar el s-a retras, am inceput sa iesim mai rar, ne intalneam doar daca era ziua lui sau a mea si doar la facultate din cand in cand, pentru ca el este la ID. Nu regret si nu am sa o fac niciodata pentru ca l-am cunoscut, cred ca ceva in sufletul lui s-a intamplat atunci cand a luat decizia sa nu ne mai vedem. La inceput nu l-am crezut cand mi-a zis asta pentru ca a doua zi eram iar in oras la un suc, la o barfa. A cunoscut o fata, a tinut neaparat sa imi povesteasca si sa imi dea detalii, nu a ezitat sa imi zica ca este nascuta in aceeasi zi si acelasi an cu mine. Am vorbit cu el, ca inainte, chiar ma bucurasem ca isi gasise pe cineva si ma gandeam ca totul va decurge frumos si asa cum mi-as fi dorit. De unde, de cand mi-a povestit, nu mi-a mai dat nici un telefon, incercasem sa il sun si nu raspundea la telefon, i-am dat mesaj de ziua lui in vara si nu mi-a raspuns, nu m-a sunat, nu mi-a trimis nici macar un mesaj inapoi, nu mai stiam nimic de el pana in septembrie cand l-am sunat sa il intreb ceva legat de scoala. Ne-am vazut amandoi la facultate si nu stiu daca am schimbat mai mult de 2 cuvinte: salut si pa. Foarte urat din partea lui ca dupa atata timp nici macar un mesaj sa nu imi trimita. Asta cauta? E normal ca dupa ce iti faci o relatie sa iti uiti prietenii? Acum nu mai este vorba ca ar putea simti ceva pentru mine, deci nu vad de ce nu ma mai suna. De ce lucrurile bune dureaza atat de putin? Eu inca sper ca vom mai rade impreuna si ne vom vedea fara masca care timp de 1 an i-a acoperit fata, sau poate e vorba de 4 ani si abia acum, anul acesta si-a dat-o jos? Exista prietenie intre un baiat si o fata?