Violenta domestica in public
Sau cum invata copiii sa devina violenti, sa-si urasca parintii si apoi sa fuga de acasa. Nu este deloc exagerat titlul, e cat se poate de real:
Eram in autobuz, acesta opreste la o statie. Toata lumea urca, o femeie impreuna cu cei 2 copii ai sai astepta sa primeasca biletul si restul de la chiosc. Baiatul cel mic(cred ca avea in jur de 4ani) ii spune “mamei” ca soferul inca sta si daca alearga este posibil sa-l prinda. Aceasta se agita, isi ia rapid toate pungile si bagajele, trage de copii, pe baiat il impinge in fata, fetita este luata pe sus si ajung intr-un final in fata autobuzului. Baiatul sare in autobuz, soferul inchide usile si femeia in ultima clipa il trage de mana dar ramane prins in usa. Maicasa nu a zis nici “pas” nimic, calatorii au inceput sa ii spuna soferului ca a prins un copil in usa. O deschide si apoi iar inchide fara sa-i lase sa urce…ca la nebuni. Copilul deja trecuse printr-un soc si cu toate astea femeia-l bate in fata tuturor. Fetita, care parea mai mare deoarece era putin mai inalta este tacuta, nu zice nimic, are capul plecat si ce zice maicasa aia face. Soferul se indura si pana la urma ii lasa sa intre in autobuz, asta dupa ce probabil i s-a facut mila de baiat. Toti calatori privesc femeia cu scarba. I-am spus tipei de langa mine, cu speranta ca poate si monstrul ala ma va auzi si ii va fi rusine de cum s-a purtat, ca unei astfel de femei, Dumnezeu nu ar fi trebuit sa-i dea copii, ar fi trebuit sa nu poata face si sa ramana stearpa pentru ca nu-i merita absolut deloc. De unde, ca incepe alta repriza de boxat copilul. Motivul? Vroia sa se tina de aceeasi bara de care se tinea si maicasa si pentru asta i-a dat cu toata puterea ei 2 palme in spate si una peste ureche. Fetita a tresarit. Am ramas toti masca…si nimeni nu a zis nimic. Parca ii era rusine de copiii ei, parca ii era greata de ei, se uita urat la ei, amenintator. Ce puteam eu sa fac atunci? Sa tip la ea? In acel moment in care l-a lovit ma simteam eu prost, nu stiu de ce. Imi venea sa o bat de fata cu toti sa vada ce inseamna. Copilul s-a inrosit de la lovitura primita peste obraz, probabil si de rusine pentru ca se uita in jur la calatori…si nu facuse NIMIC.
Nu peste mult timp am vazut ca micutul “se misca” si probabil monstrul ala vroia sa stea ca o statuie si am presimtit ca il va lovi din nou. S-a inghesuit in lume si a vrut sa se duca in celalalt capat sa se tina de o bara, dar maicasa l-a vazut si l-a tras de mana tipand si lovindu-l din nou. Atunci nu am mai rezistat si i-am zis femeii sa nu-l mai loveasca ca este mic si-l doare. De ce se poarta asa cu puiul ei? Ca doar este al ei. Toti se uitau la mine ca la urs, mi s-a facut inima cat un purice. Am zis ca poate atunci lumea va prinde curaj si va zice ceva. Dar nu, probabil mi s-a parut atunci cand am zis ca uitau cu scarba, poate era admiratie. Ce naiva sunt. Femeia nici nu ma baga in seama. Copilul nu plange, probabil este obisnuit cu astfel de tratamente si sigur in viitorul cel mai apropiat va fugi de acasa. Erau curati, frumosi, dar se vedeau in ochii lor ca erau tristi. Au coborat intr-un final la o statie si toti au inceput sa susoteasca. Dar pana atunci nimeni nu a zis si nu a facut nimic. Oare chiar nu exista nici o pedeapsa pentru monstrii astia care isi maltrateaza astfel copiii? Daca esti nebun atunci nu fa copii. Daca stai prost cu nervii si stii ca este o problema grava atunci nu fa copii. Plus ca soferul s-a comportat ca un idiot. Calatorii la fel, asta este lumea in care traim. Nimeni nu face nimic, nimeni nu se baga. Inca nu imi revin…si inca o data imi vine sa plang si sa-mi doresc sa nu ma fi nascut intr-o astfel de lume.
Cea de-a XXXIII-a editie a expozitiei de toamna din copou dedicata crizantemei va fi deschisa publicului larg intre 18 octombrie si 8 noiembrie. Am ajuns cu peripetii, afara ploua mocaneste si bineinteles ca imi uitasem umbrela acasa, noroc de gluga. Am ajuns cu o ora inainte de inchidere, nu stiam pana la ce ora va fi. Era multa lume, am vazut si straini, probabil studenti in Iasi. Mi-a placut de cum am intrat. Foarte frumoasa cromatica si mirosul crizantemelor. Puteai admira 130 de soiuri, este cea mai importanta colectie, prezentata sub forma de cascada, piramida, pom si ce mi-a placut cel mai mult a fost imbinarea culorilor si faptul ca unele au fost create chiar la gradina botanica. Un aspect frumos a fost reprezentat de numeroase soiuri de fructe, bostani, varza, dovlecei, ardei si seminte de pe toate continentele, adevarate forme decorative. Au fost studenti care au participat implicandu-se in conceptia artistica a expozitiei. Am vazut desene si flori lucrate manual de copii de clasa I, erau superbe. Mi-a parut bine ca am fost, in schimb mi-a parut rau ca nu am putut face poze, era cu taxa, 25 ron. Am vazut si 2 puiuti de pisic, sub un bradut care tremurau de frig. Si totusi am scos aparatul si am facut cateva poze, in ploaie, in frig cu mana inghetata si in graba sa nu fim vazuti…de o calitate mai putin buna.
Va mai aduceti aminte de bomboanele bonibon? Le mancam cand eram mica, am crescut cu ele si mi se pareau atat de bune si speciale. Azi intr-unul din magazinele din Tatarasi le-am gasit, intr-un colt parca ferite de privirile clientilor si am ramas placut surprinsa sa vad ca acestea inca mai exista. Ruxi m-a rugat sa-i iau si ei pentru ca zilele trecute se intreba daca mai exista bonibon de moment ce au aparut si bomboanele Skittles. Avem M&M care probabil sunt mai bune, dar Bonibon e altfel, e … copilarie. Si stiti ce firma fac aceste bomboane? Aceeasi firma turceasca care producea si guma Turbo: firma Kent. Dar acum ca ne-am obisnuit papilele gustative cu atatea bunatati dulci si E-uri, cand le-am gustat parca nu mai erau la fel, poate si pentru ca inainte nu existau atatea dulciuri cum sunt acum si de aceea orice era dulce era bun. Ramane s-astept sa mai apara si jeleurile Jelibon care nu se compara cu nici un fel de jeleu aparut acum pe piata, guma Shock, cu aroma de lamaie si visine preferata mea din copilarie si batoanele de ciocolata kiss cu banane sau capsuni. Asta da, regasire si intoarcere in copilarie macar pentru cateva secunde de molfaiala.
Mai este putin si Laura Karla face 1 anisor pe 4 noiembrie. Incepe sa inteleaga multe cuvinte, merge de-a busilea, ii plac la nebunie copiii, se intinde dupa ei si tipa, apoi ofteaza (parca si-ar da seama ca e prea micuta ca sa se joace cu ei). Scrasneste din dinti cand se enerveaza(spre disperarea parintilor), apuca pe oricine o ia in brate de sfarcuri si apoi rade, nu-i place sa stea culcata si se fie schimbata. Ii place la nebunie sa manance, orice ii dai este bine primit, este foarte foarte mancacioasa (speram ca asa va fi si dupa 1 an sau 2). Nu a acceptat suzeta din primele zile, in schimb daca vrei sa o linistesti, sa nu mai planga ii poti da orice este comestibil pentru un bebelus de un an sa roada. Ii place sa adoarma afara cand este plimbata in carut, ii place foarte mult de Smigel, curand, atunci cand va merge nu cred ca va mai avea liniste bietul catel. Curioasa, “vorbareata” (in limba bebeilor, bineinteles ca numai ea stie ce zice), Zana Maseluta a trecut pe la ea de 6 ori chiar si i-a adus 6 perle, fara febra, doar cu bale. Plange doar daca este ora ei de somn si inca nu doarme sau daca este schimbata si imbracata, dar ii trece repede, in rest este o comoara.
