Simona

Surubelul cu bucluc

 De cateva minute bune ma chinui cu un surub. Initial am cautat prin toata casa suruburile care apartineau unitatii centrale de la calculator. Nu le-am gasit, pana acum dadeam de ele, le mutam dintr-un loc in altul pentru ca ma incurcau si nu aveam nevoie de ele, acum constat cat de valoroase sunt pentru ca imi lipsesc si nu le gasesc, parca au intrat in pamant! Am inceput sa caut suruburi sau eventual sa mai scot de pe la alte obiecte. Am gasit ca prin minune o punguta cu suruburi(4 la numar) dar mici si a dracului. Cu un zambet larg pe fata, am inceput sa le insurubez in carcasa, pana la ultimul, care nu a mai vrut sub nici o forma sa intre. Hopa…asta nu e un surub oarecare, are personalitate! Imi cade din mana, cade atunci cand vreau sa il invart, nu sta nici sub autoritatea surubelnitei, am crezut ca e prea mic, dar nu era…am mai insurubat in unitate inca vreo 3, deci se exclude. Nu reuseam si parca aveam manusi de box in mana pentru ca de fiecare data cand incercam sa-l rasucesc imi aluneca. Dupa o jumatate de ora de chin si cautat o pozitie sa-l pacalesc, de stat in genunchi cu ochii bulbucati in piesa de otel, AM REUSIT sa-l blochez, acum ma chinui sa-l desurubez si sa o iau de la inceput. Intr-un final, dupa alte 5 minute de calvar: VICTORIE, am reusit sa amagesc surubul buclucas, l-am invartit si l-am fortat de va sta intepenit acolo pe veci.